Tratamentul obișnuit combină medicația, cel mai des psihostimulante care cresc disponibilitatea dopaminei și a noradrenalinei, cu terapie comportamentală; există și opțiuni nestimulante, ca atomoxetina sau guanfacina. La copiii mici se începe de obicei cu intervenția comportamentală și cu lucrul cu părinții, pe rutină și pe metode de motivare; la adulți se adaugă suport terapeutic și ajustări în felul în care își organizează ziua. Sunt intervenții cu dovezi solide și rămân baza.